Bâlbâit

Ce anume este?

Se spune că o persoană bâlbâi când cuvintele pe care vrea să le pronunțe se opresc și ies brusc și se repetă silabele. Trebuie deosebite diferite tipuri de tulburări de bâlbâială:

- bâlbâială intermitentă care, de exemplu, dispare când cânți, reciți ceva pe de rost

- bâlbâială clasică (repetare sacadată a unei silabe)

- bâlbâială tonică (incapacitatea de a pronunța anumite cuvinte pentru o anumită perioadă de timp).

Tulburări de comunicare și comportament

Pe lângă dificultatea de a se exprima, bâlbâielii se simt adesea inconfortabili în societate. Această stare de rău se manifestă prin tendința de a:

- evitați contactul cu interlocutorul, cu siguranță pentru a evita jena cauzată de bâlbâială

- folosiți expresii „salvatoare”, cum ar fi acesta este, sa spunem, asa de, care servesc drept pași înainte de a rosti cuvinte mai problematice

- se bâlbâie mai mult sub stres

- evitați să vorbiți din cauza problemelor de exprimare.

Pe cine lovește?

Bâlbâiala începe în general în copilărie, între 3 și 7 ani. În 40-80% din cazuri, dispare spontan în timpul adolescenței. La maturitate, în general, este consecința unui accident sau a unei traume psihologice. A avea un părinte bâlbâit triplează riscul de bâlbâială.

Factorii apariției bâlbâielii

Dacă balbismul apare fiziologic cu tensiune în corzile vocale care ar putea fi de origine neuromusculară, cauzele sunt în principal psihologice.

Atât de des, în viața unui copil, bâlbâiala apare în urma unui eveniment traumatizant, cum ar fi o mutare, sosirea unui frate sau a unei surori, tensiuni în familie. În general, cerințele educaționale prea mari și un climat stresant pot provoca bâlbâială la copii.

La adulți, bâlbâia apare uneori ca rezultat al traumei, al dolului sau al unui eveniment care induce schimbări profunde.

Tratamentul

Copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 7 ani bâlbâie frecvent când învață să vorbească și se opresc spontan mai târziu. Cu toate acestea, dacă bâlbâia tinde să se stabilească și este însoțită de o întârziere în învățarea limbii și o tendință de retragere în sine, este de preferat ca copilul să fie imediat urmat de un ortofonist.

Uneori, o simplă relaxare a nevoilor educaționale și o atmosferă familială mai pașnică și mai respectuoasă a ritmurilor copilului pot face ca bâlbâiala să dispară. Modul de a vorbi al părinților este, de asemenea, important: a vorbi încet poate să-l liniștească pe copil în învățarea sa, precum și să reacționeze calm la bâlbâială, astfel încât să nu-l facă pe copil să-și cântărească problema.

Ortofonistul va insista asupra respirației, asupra controlului limbajului ... cu exerciții de făcut acasă. Prin urmare, rolul familiei este esențial pentru a asigura respectarea prescripțiilor fără stres. La adulți, va fi, de asemenea, posibil să se recurgă la anumite tipuri de psihoterapie.